Se afișează postările cu eticheta lacuri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta lacuri. Afișați toate postările

sâmbătă, 11 februarie 2012

Viata si Natura , Lacul Baikal Flora și fauna

Lacul Baikal Flora și fauna


Lacul Baikal se bucură de interesul oamenilor de știință nu numai datorită adâncimii sale, care stabilește un record în materie, dar și datorită faunei și florei sale unice. Apele lacului surprind prin transparența lor neobișnuită, și prin puritatea lor. Lacul se distinge printr-o mare varietate a florei și faunei. Speciile care trăiesc în adâncurile sale sunt în majoritatea lor endemice, cu alte cuvinte pot fi întâlnite numai în acestă zonă a globului pământesc, precum foca de Baikal sau dintre pești, babetele de Baikal și omulul.


Primul cercetător care a apreciat acest exemplar biologic deosebit a fost polonezul Benedykt Dybowski. Focile de Baikal, iubitoare de apă dulce, rămân una dintre cele mai importante particularități ale lacului. În timpul uneia dintre glaciațiuni, o parte dintre focile de mare au migrat în aval. Când Baikal a devenit un lac fără cale de comunicare cu marea, ca urmare a deplasării plăcilor litosferei, focile au fost separate de mediul lor natural. În prezent, aproximativ 70.000 dintre aceste mamifere înoată în Lacul Baikal, situat la aproape 1.700 kilometri distanță de Oceanul Arctic.

Foca de Baikal

Foca de Baikal se distinge prin craniul scurt cu orbite mari, precum și prin blana sa cenușiu-maronie. Ea măsoară în medie 1,8 m lungime și cântărește 50 kilograme, putând să atingă chiar și150 kg. Ghearele labelor din față, dotate cu membrane înotătoare, sunt mai puternice decât cele ale focilor din Oceanul Arctic. Se presupune că datorită acestora, foca poate face mai ușor găuri în pătura de gheață. Femelele și masculii ating maturitatea sexuală la vârsta de cinci ani. Vânătoarea de foci de Baikal este permisă.


Baikal este unul dintre lacurile cele mai populate cu pește din Siberia. Aici se pescuiesc mai ales sturioni și somoni. În zonele din vecinătatea lacului se extrage petrol și alte minerale folositoare. Fabricile de celuloză și hârtie, construite pe malul sudic al lacului în perioada comunistă, continuă să deverseze deșeuri direct în apele acestuia, amenințând ecosistemul regiunii de poluare.

vineri, 10 februarie 2012

Viata si Natura , Lacul Baikal

Lacul Baikal

Lacul Baikal este situat în sudul Siberiei (Rusia). Este un lac cu apă dulce (reprezintă cea mai mare rezervă de apă dulce din lume 23000 km³) și este cel mai adânc lac de pe glob (1637 m). Deși este greu de imaginat, depresiunea lacustră din Siberia de Sud, cu suprafața ceva mai mare decât cea a Belgiei, adăpostește 10% din rezervele de apă potabilă ale lumii (exceptând ghețarii). Lacul Baikal pe lânga faptul că este cel mai adânc lac din lume, poate fi considerat și cel mai vechi prin cei circa 20-25 milioane ani de existență (exclusiv Marea Caspica și Lacul Aral) și unul dintre "muzeele vii", în care trăiesc aproximativ 800 specii de animale și 245 specii de plante endemice, proprii lui.


Geografie și hidrografie Lacului Baikal

Lacul, a cărui formă seamănă cu o semilună, ocupă o suprafață de 31.500 km², iar linia țărmului măsoară peste 2.000 de kilometri. Din punctul de vedere al mărimii, Baikal este a treia întindere de apă din Asia (după Marea Caspică și Lacul Aral) și cel mai mare rezervor de apă dulce de pe acest continent. Lacul ieșit din comun s-a format într-o depresiune tectonică, născută în epoci geologice demult apuse.


Adâncimea lacului a atins chiar și 2000 de metri. De-a lungul mileniilor însă, pe fundul său s-au depus aluviuni care l-au ridicat până la nivelui actual. Lacul Baikal își datorează abundența de apă celor 336 de râuri care se varsă în el, dintre care cele mai importante sunt Selenga, la sud-est, și Angara Superioară, la nord. Unicul râu care curge din lac mai departe (în partea sa sud-vestică) este aceeași Angara, afluentul fluviului Enisei. La nord de lac tronează două masive muntoase, Munții Baikal și Munții Barguzin, iar prin apropiere de extremitatea sa sudică trece granița ruso-mongolă.



Unul dintre cele mai vechi lacuri ale Terrei s-a format acum 15-25 de milioane de ani,după de o fisură uriașă s-a căscat de-a lungul unei falii in scoarța Pământului,creată de lenta îndepartare a Asiei de Europa.Inițial fisura avea 8 km adâncime ,dar cu timpul s-a umplut cu aluviuni;fosilele micilor creaturi din aceste depuneri îi indică vârsta.Izvoarele fierbinți și frecventele cutremure slabe demonstrează că falia este încă activă.Din cele 336 de râuri și fluvii ce se varsă în lacul Baikal,unul singur izvorăște din apele sale:Angara.

luni, 6 februarie 2012

Viata si Natura , Lacuri


Ce sunt Lacurile ?

Un lac este o întindere mai mare de apă stătătoare închisă între maluri, uneori cu scurgere la o mare sau la un râu, dar nefiind alimentată din sau conectată cu apa oceanelor. De cele mai multe ori lacurile au apă dulce. Totuși, denumirile de lac sau mare date diverselor întinderi de apă stătătoare nu respectă întru totul această definiție. Uneori se ține cont și de felul de apă, sărată sau dulce, sau de mărimea întinderii de apă. Astfel, Marea Caspică și Marea Moartă sunt de fapt lacuri (fără ieșire la ocean), dar care au apă sărată. Alteori denumirile au un* caracter arbitrar, care ține mai mult de tradiție decât de definițiile acceptate ale termenilor, ca de exemplu în cazul Mării Galileei din Israel care după toate definițiile este un lac, neavând ieșire la ocean și fiind format din apă dulce.

Cele mai multe lacuri se găsesc la latitudinile mari ale emisferei nordice. Mai mult de jumătate (60%) din lacurile lumii sunt cuprinse în teritoriul Canadei. În Europa recordul este deținut de Finlanda, unde se află nu mai puțin de 187.888 lacuri, din care 60.000 au dimensiuni apreciabile.

La unele lacuri se constată fenomenul de heliotermie.

Din cuvântul lac (latină lacus) provine termenul lacustru, care:

- în ecologie este un mediu ambient a unui lac.
- în geologie este un mediu sedimentar a unui lac.
- în ihtiologie, descrie o populație de pești care completează ciclul vieții în interiorul lacurilor.



Tipuri de lacuri

Lacurile se pot clasifica în două categorii importante:

- Lacuri naturale
- Lacuri artificiale - realizate în urma unor activități umane.

Lacuri naturale pot fi de diferite tipuri:

- Lacuri de natură glaciară

= lacuri periglaciare, în care cel puțin o parte a conturul lacului este formată de un strat de gheață, o calotă glaciară sau un ghețar; un exemplu de lacuri periglaciare îl constituie lacurile Viedma și Argentino din Patagonia, Argentina.
= lacuri subglaciare a căror suprafață este permanent acoperită de gheață. Asemenea lacuri pot apărea sub straturi de gheață, sub calote glaciare sau sub ghețari. Ele sunt menținute în stare lichidă din cauza efectului de izolator termic al gheții care acoperă lacul, care împiedică disiparea energiei introduse din subsolul lacului prin fricțiune, prin apa care se scurge în lac prin crevase, prin presiunea masei de gheață care acoperă lacul sau prin încălzire geotermică. Cel mai mare lac de acest tip este Lacul Vostok din Antarctica.
= lacuri glaciare sunt situate în zone formate prin eroziune glaciară, acoperite în trecut de ghețari (de exemplu Marile Lacuri din Nordul Americii).
= lacuri pro-glaciare situate în aval de un ghețar și alimentate de un ghețar.
= lacuri de fjord: Un lac aflat intr-o vale glaciara care a fost erodata pana la un nivel sub cel al marii.
- lacuri vulcanice create ca efect al unor activități vulcanice. La rândul lor acestea se pot împărți în:
= lacuri de crater care se formează în craterele unor vulcani; în cazul vulcanilor activi, se vorbește adesea de lacuri de lavă formate din lavă topită. În craterele vulcanilor stinși sunt lacuri fie cu apă dulce sau acide;
= lacuri tip policrater sau intercrater care acoperă mai multe cratere sau sunt localizate între cratere (de exemplu: lacul Bolsena sau lacul Bracciano ;
= lacuri de caldeira, care sunt localizat în depresiuni care se formează ca urmare a unei activități vulcanice
- lacuri de maar, care se formează printr-o erupție freatică provocată de intrarea apei subterane în contact cu magma fierbinte. Un exemplu al unui asemenea lac este Lacul Brikat Ram din podișul Golan, Israel sau Laacher See din statul Renania-Palatinat.
- lacuri tectonice sau lacuri de rift, situate în urma subsidenței în lungul unei falii geologice. Exemple de lacuri tectonice sunt: lacurilor din Marele Rift African, Lacul Baikal din Siberia, Rusia, Lacul Superior situat între Statele Unite ale Americii și Canada sau lacurile din lungul faliei Great Glenn din Scoția, Regatul Unit
- lacuri de baraj natural formate prin bararea unor văi în urma unor fenomene naturale:
- lacuri formate prin alunecări de teren în care barajul natural al văii este format prin alunecări de teren de pe versanți.
- lacuri morenice în care barajul natural este format de morene transportate de ghețari.
- lacuri alpine, situate în depresiuni naturale din zone montane, având altă origine decât cele glaciare sau vulcanice;
- lacuri meteoritice formate în cratere create de meteoriți, de exemplu lacului Elgâgâtgân din Regiunea Ciukotka, Rusia
- lacuri aluvionare, quand un cours d'eau, par exemple le Brenta en Vénétie, rencontre des dépôts alluvionnaires sur son cours, formant ainsi le lac de Levico et le lac de Caldonazzo;
- lacuri de subsidență sau subroziune
Karst- oder Erdfallseen entstehen durch Karbonat- oder Salzlösung (Subrosion) im Untergrund und Nachsacken der Erdoberfläche, beispielsweise der Arendsee und der Süße See in Sachsen-Anhalt.
- lacuri carstice, formate prin dizolvarea calcarului din rocele calcaroase;
- lacuri termo-carstice' care apar în zonele de permafrost de exemplu în Alaska sau nordul Siberiei.
- lacuri de luncă - situate în depresiunile din luncile inundabile ale cursurilor de apă. Alimentarea lor se realizează în cea mai mare parte în perioadele de revărsare ale râului în lunca căruia sunt situate.
- lacuri de deltă
- limanuri fluviatile -
- limanuri maritime -
- lagune -
- lacuri endoreice situate în zone depresionare fără efluenți importanți de suprafață care să evacueze afluxurile în lac. Apa din lacurile endoreice este evacuată din sistem, fie prin evaporație, fie prin inflitrație. Exemple ale unor asemenea lacuri sunt Lacul Eyre in Australia centrală sau Marea Aral în Asia centrală.
- lacuri de deflație sau lacuri eoliene, localizate în depresiuni formate prin eroziune eoliană, cum sunt cele din regiunea Languedoc din Franța;

- braț mort, este un lac ce s-a format prin separarea unui meandru al unui râu de cursul principal. Lacul format are o lungime mult mai mare decât lățimea sa. Un exemplu este Kamernscher See de lângă Havelberg.



- Lacuri subterane formate sub suprafața scoarței terestre, asociate de caverne sau straturi acvifere.

În ceea ce privește lacurile artificiale se pot distinge:

- lacuri de baraj
- lacuri excavate - în care depresiunea în care se formează lacului a fost creată prin săpături. Adesea, materialul rezultat din săpături este depozitată astfel încât să creeze un dig de contur. Acest tip de lacuri este creat fie prub excavații speciale pentru realizarea lacului, fie prin inundarea unor amplasamente excavate în alte scopuri: cariere, mine ș.a.
- lacuri de închidere a unor golfuri maritime

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More