Tipuri de Păduri

Tipuri de Păduri

- Pădure de conifere

- Pădure de foioase
- Pădure mixtă
- Pădure tropicală
- Pădure de cactuși

Pădure de conifere

Pădurile de conifere (numite uneori păduri boreale) sunt zone de vegetație în care predomină vegetația arboricolă (arbori și arbuști) și gimnospermică (brazi, pini). Ele sunt răspândite în zonele subarctice, temperate si subtropicale. Sunt specifice zonelor de mai sus de latitudinea de 55° în emisfera nordică și unilor munți din emisfera sudică. Se întalnește in zonele reci precum nordul Asiei,din Scandinavia pană în Rusia, in nordul Chinei, pe lanțul muntos Himalayan, in Georgia, pe munții Alpi si Pirinei.

Pădure de foioase

Pădurile de foioase sunt zone de vegetație în care predomină vegetația arboricolă și angiospermică. Ele sunt prezente atât în zonele temperate, cât și în cele subtropicale și tropicale.

Limita între pădurile de foioase și cele de rășinoase se situează între altitudinile de 600-1300 m, în funcție de relief, substrat și microclimat, care duc uneori și la inversiuni de vegetație.

Pădure mixtă

Pădurile mixte sunt zone de vegetație în care predomină vegetația arboricolă și una mixtă gimnospermică-angiospermică. Aceste zone fac trecerea de la pădurile de foioase la cele de conifere.

Pădure tropicală

Sub denumirea de Pădure tropicală se înțelege vegetația care crește în zonele cu climă tropicală umedă.
Caracteristic acestei vegetații este o vegetație foarte deasă aproape de nepătruns, cu o climă caldă și umedă, după atolul de corali urmează din punct de vedere a densității florei și faunei pădurea tropicală. Regiunile pădurilor tropicale cu o vegetație verde tot timpul anului, alcătuiesc un sistem ecologic adaptat la clima caldă cu o temperatură medie anuală de 25 °C, cu oscilații de temperatură medie anuală de 0,5 - 0,6 °C și o cantitate de precipitații de 2.500 mm.
Intinderea pădurilor tropicale în prezent sunt în America de Sud, America Centrală, Africa, Asia de Sud ca și zona ecuatorială (10° latitudine nord și sud de ecuator) a Australiei, în general zona de întinere a acestor păduri sunt zona ecuatorială, excepție făcând regiunea Amazonului, regiunea Anzilor Cordilieri prin evaporarea intensă a apei din Oceanul Pacific care sub formă de ceață ajunge regiunea Anzilor, sau regiunea Africi de est cauzat de efectul Pasat - Muson. In anul 1950 suprafața de întindere a pădurii tropicale a fost apreciată la 16 - 17 Mio. km² ca 11 % din suprafața globului, până în anul 1980 50 % din această suprafață a fost distrusă de către om.

Read more »

Pădure de conifere

Pădure de conifere

Pădurile de conifere (numite uneori păduri boreale) sunt zone de vegetație în care predomină vegetația arboricolă (arbori și arbuști) și gimnospermică (brazi, pini). Ele sunt răspândite în zonele subarctice, temperate si subtropicale. Sunt specifice zonelor de mai sus de latitudinea de 55° în emisfera nordică și unilor munți din emisfera sudică. Se întalnește in zonele reci precum nordul Asiei,din Scandinavia pană în Rusia, in nordul Chinei, pe lanțul muntos Himalayan, in Georgia, pe munții Alpi si Pirinei.

Vegetația Pădurilor de conifere

Aici trăiesc foarte multe specii de plante. Vegetația poartă denumirea și de taiga. Arborii se clasifică după felul acelor lor. Există două feluri de păduri de conifere; boreale si montate(m-ții Stancoși si Himalaya) Cei mai reprezentative sunt molidul, pinul, bradul alb, zada, jneapănul (singurul arbust din pădurile de conifere), tuia (numit și arborele vieții), tisa, chiparosul, cedrul, cupresifolia si sequoia roșie.
În Europa și Asia, pădurile de conifere se numesc taiga.


Coniferele sunt arbori înalți, cu triunchiul drept, fară ramificații, cu frunze mici, aciculare, acoperite cu ceară. Ele nu își pierd frunzele toamna, de la aceasta regulă abătându-se doar laricele.

Coniferele au fibre rasinoase ce permit clatinarea si indoirea lor; astfel rezista vanturilor puternice.Ramurile lor sunt aplecate permițand zăpezii sa cadă pentru a nu le îngreuna. Aici apar și lichenii, precum Cladonia, Romalina si Xathoria.

Fauna Pădurilor de conifere

Animalele din pădurile de conifere sunt în general mamifere. Unele dintre ele au blănuri prețioase. Ursul este unul dintre acestea. Cel mai mare urs trăiește în America de Nord și se numește ursul Grizzly. Cerbul este un alt reprezentant a pădurilor de conifere și este la fel un mamifer. El își naște puii vii și îi hrănește cu lapte. Căprioara naște numai un pui.
Alți reprezentanți sunt veverița,hermelina și samurul, de asemenea se găsesc și vulpi, jderi, arici, iepuri, râși, lincși, castori si pume.

Pasari: pițigoi, ciocănitoare, matasar, grangur, cocoș de munte, iernuca, gaița de munte, bufnița, cucuveaua, huhurezul și forfecuța. Insecte: furnici, fluturi, țînțari, găndacei și păianjeni.

Solurile Pădurilor de conifere

Tind sa fie acide, deoarece răsina cazută pe pămant împiedică descompunerea și reciclarea substanțelor nutritive.Solul de sub copaci este foarte acid si nefertil.

Read more »

Pădure mixtă

Pădure mixtă

Pădurile mixte sunt zone de vegetație în care predomină vegetația arboricolă și una mixtă gimnospermică-angiospermică. Aceste zone fac trecerea de la pădurile de foioase la cele de conifere.

Copaci

Caracteristica dominantă a foioaselor în acest mediu includ stejari, fagi, arțari, mesteceni.

Termenul de "pădure mixtă" vine de la includerea de conifere ca o componentă a coronamentului acestor păduri. Coniferele tipice includ:pini, brazi și molizi.

În unele zone ale acestui mediu coniferele pot fi o specie mai rar sau mai des întâlnită, având o dominație mică sau mare peste coronament..

Read more »

Pădure tropicală

Pădure tropicală

Sub denumirea de Pădure tropicală se înțelege vegetația care crește în zonele cu climă tropicală umedă.

Caracteristic acestei vegetații este o vegetație foarte deasă aproape de nepătruns, cu o climă caldă și umedă, după atolul de corali urmează din punct de vedere a densității florei și faunei pădurea tropicală. Regiunile pădurilor tropicale cu o vegetație verde tot timpul anului, alcătuiesc un sistem ecologic adaptat la clima caldă cu o temperatură medie anuală de 25 °C, cu oscilații de temperatură medie anuală de 0,5 - 0,6 °C și o cantitate de precipitații de 2.500 mm.

Intinderea pădurilor tropicale în prezent sunt în America de Sud, America Centrală, Africa, Asia de Sud ca și zona ecuatorială (10° latitudine nord și sud de ecuator) a Australiei, în general zona de întinere a acestor păduri sunt zona ecuatorială, excepție făcând regiunea Amazonului, regiunea Anzilor Cordilieri prin evaporarea intensă a apei din Oceanul Pacific care sub formă de ceață ajunge regiunea Anzilor, sau regiunea Africi de est cauzat de efectul Pasat - Muson. In anul 1950 suprafața de întindere a pădurii tropicale a fost apreciată la 16 - 17 Mio. km² ca 11 % din suprafața globului, până în anul 1980 50 % din această suprafață a fost distrusă de către om.

Vegetația Pădurilor tropicale

Copacii în pădurea tropicală cresc sub formă de etaje, astfel se pot aminti șase etaje de vegetație care nu se pot delimita clar, - pe sol sunt plantele ierboase, tufișuri, arbuști. Solul are un strat subțire de humus cu o capacitate redusă de hrană, de aceea un rol important joacă în asigurare cu hrană Mykorrhiza.
Procesele de transformare a substanțelor sunt accelerate în această regiune din cauza climei calde și umede, prin desișul de rădăcini absorbția hranei e rapidă cu o fotosinteză intensă.

Dar numai 5 % din hrană sunt absorbite din sol de către plante, o parte din sursa de hrană cade ca materii în descompunere pe frunziș, sau pe sol, prin lipsa anotimpurilor există tot timpul anului frunze căzute care sunt supuse imediat unor procese de descompunere, prin capacitatea redusă de depozitare a stratului subțire de humus, aceste substanțe în descompunere sunt imediat absorbite de plante.
Furnicile și termitele joacă un rol important în aceste procese complexe de simbioză, și de transformare a biomasei vegetale în proteină animală, fiind intermediari între producător și consumator,

în prezent se cercetează procesele de transformare care au loc în coroana arborilor din etajele superioare a pădurii tropicale.

O categorie însemnată (80 %) din vegetația regiunii o constituie plantele agățătoare (lianele) și epifiții ca ferigile, ciupercile, mușchii, orhidee, bromelii , care contribuie la îmbogățirea humusului.

Read more »

Viata si Natura , Păduri

Păduri

Pădurea este o suprafață mare de teren pe care cresc în stare sălbatică specii de arbori și arbuști, specii de plante erbacee, mușchi, dar și diferite specii de animale.

Ecosistemul unei păduri

Mediul de viață se caracterizează prin diferiți factori naturali. Cei lipsiți de viață se numesc factori abiotici, iar viețuitoarele sau produșiii acestora se numesc factori biotici.

Comunitatea de populații (plante, animale, microorganisme) caracteristice unui biotop aflate în relații interspecifice se numește metamorfoza.

Unitatea structurală și funcțională care se stabilește între un biotop și o biocenoză constituie un ecosistem.

Ecosistemul unei păduri de stejar

Pădurile de stejar se întind în zonele cu altitudine de pâna la 700-800 m. În zonele de câmpie, aceste păduri sunt formate din stejar brumăriu și stejar pufos. În zonele joase, ele sunt formate din stejar în amestec cu cer sau gârniță (rude cu stejarul). În zona dealurilor înalte se întâlnește gorunul care formează păduri întinse numai de gorun (numite gorunete) sau în amestec cu alte specii de foioase.



Fauna și vegetația pădurilor de stejar

- Fauna: rădașcă, arici, salamandră, cuc, căprioară etc.
- Vegetația: ghiocel, porumbar etc.
- Caracteristici ale biotopului:

-soluri: brune și brun-roșcate de pădure;
-temperatura medie anuală în jur de 10 °C;
-lumina care ajunge până la suprafața solului, filtrată printre coroanele arborilor; de aceea există numeroase plante erbacee și arbuști.

- Componente ale biocenozei:

-arbori : carpen, ulm, tei, frasin, paltin de câmpie, arțar, cireș sălbatic;
-arbuști: măceș, păducel, soc, lemn câinesc, corn, porumbar, gherghinar;
-plante erbacee: golomăț, păiuș etc.
-animale nevertebrate: viermi, păianjeni, melci, insecte, etc.
-animale vertebrate: broască brună, brotăcel, șopârlă, șarpe, cuc, lup, vulpe, etc



Ecosistemul unei păduri de fag

Pădurile de fag, (numite și făgete), sunt răspândite în zonele cu altitudini de 600-1300 m. Pădurile de fag se întâlnesc însă și la altitudini mai mici, pe versanți umbriți (400m) sau la altitudini de 1500 m, pe versanții însoriți.

Fauna și vegetația pădurilor de fag

- Vegetație: alun, ciuperci etc.
- componente ale biotopului:

-soluri: brun-acide, brune de pădure și soluri podzolice;
-temperatura medie anuală de 6-8 °C;
-lumină slabă

- Componente ale biocenozei:

-arbori: fag, mesteacăn, paltin de munte, carpen, ulm de munte, tei, molid, brad;
-arbuști: alun, mur, corn;
-plante erbacee: ferigă, mușchi, licheni, mierea-ursului, păius;
-animale nevertebrate: insecte (cărăbuș de pădure, croitorul fagului);
-animale vertebrate: ciocanitoare, gaiță, huhurez, cerb, urs brun, jder, râs, veveriță, mistret, pisică salbatică.

Ecosistemul unei păduri de molid

Pădurile de molid, (numite și molidișuri), ocupă regiunile înalte ale munților noștri, de la limita superioară a fagului până în zona subalpină. Ele sunt instalate la altitudini de 1200-1800 m. În nordul Carpaților, limita inferioară a pădurilor de molid atinge, în unele locuri, 600 m.

Fauna și vegetația pădurilor de molid

Fauna: omida molidului, ciocănitoare, pițigoi de brădet, forfecuță, șoarece vărgat, jder, cocoș de munte, etc.
- Caracteristici ale biotopului:

-soluri: podzolice brune;
-temperatura medie anuală de 3-5 °C;
-precipitații de 800-1300 mm anual;
-lumina foarte slabă, pădurile sunt întunecoase;
-vânturi, uneori, puternice.

- Componente ale biocenozei:

-arbori: molid, zadă, zâmbr, pin, brad, fag, mesteacăn, paltin de pădure, etc.
-arbuști: afin, merișor, zmeur, coacăz de munte;
-plante erbacee: ciuperci, mușchi, licheni (mătreața bradului), ferigă;
-animale nevertebrate: insecte (omidă, viespe ,etc);
-animale vertebrate: șopârlă de munte, năpârcă, pițigoi de brădet, cocoș de munte, ciocănitoare, veveriță, jder, mierlă, etc.

Read more »