Viata si Natura , Oceane

Oceanul planetar reprezintă un înveliș unitar de apă al Pământului. Suprafața oceanului planetar este de 361 milioane km², ceea ce constituie ¾ din suprafața Globului. Volumul apelor oceanice este de 1370 milioane km³ și constituie 95 % din volumul hidrosferei. Adâncimea medie a oceanului planetar este de 3790 m, iar cea maximă – de 11516 m (Groapa Marianelor). Dacă apa ar fi repartizată uniform pe suprafața terestră, ea ar forma un strat cu grosimea de 2700 m.

Evoluând de la nave cu pânze până la submersibile capabile să se scufunde până la cele mai mari adâncimi, explorarea științifică a oceanului a permis dezlegarea mai multor enigme legate de oceanul planetar. Astăzi, oamenii de știință pot descrie marea majoritate a proceselor din ocean, procese de care depinde foarte mult și clima continentelor.

Numit și „ocean mondial”, oceanul planetar este compus din cele 5 oceane – Pacific, Atlantic, Indian, Arctic și Antarctic, împreună cu mările și golfurile care se leagă prin strâmtori sau direct cu Oceanul.

Oceanul planetar oferă industriei mondiale numeroase resurse, atât biologice cât și energetice și conține o imensă diversitate de minerale marine formate în urma diferitor procese geologice. Diversitatea resurselor în diferite zone ale oceanului planetar este asigurată de proprietățile fizice (transparență, temperatură, culoarea apei etc.) și chimice (salinitate, gaze dizolvate ș.a.) ale apei.

Tipuri de Oceane

Oceanul Pacific este situat între Asia, Americi, Australia și Antarctica. El este legat cu Oceanul Arctic prin strâmtoarea Bering, iar cu Oceanul Atlantic prin strâmtoarea Drake. Hotarul cu Oceanul Indian trece pe linia care unește peninsula Malacca, insulele Sumatera, Djawa și țărmurile de răsărit ale Australiei și insulei Tasmania. Suprafața lui este de 160 milioane km², iar împreună cu mările mărginașe – 178,7 milioane km², ceea ce constituie ½ din suprafața oceanului planetar. Volumul de apă este de 707,1 milioane km².

Adâncimi mari sunt situate în apropierea țărmurilor muntoase: groapa Chile (8063 m), groapa Kurilelor (10542 m), groapa Japoniei (10347 m), groapa Marianelor (11022 m), groapa Tonga (10882 m). Peste ⅜ din suprafață este ocupată de adâncimi mai mari de 4000 m, iar ⅛ – cu adâncimi de peste 5000 m. Relieful fundului Oceanului Pacific este foarte variat. Regiunile adânci alternează cu înălțimi ce trec în lanțuri și grupuri de insule. Între aceste formațiuni ale reliefului oceanic se află depresiuni submarine cu adâncimea de 4500 – 6700 m (depresiunile Pacifică Centrală, Pacifică de Nord-Est și Pacifică de Nord-Vest, Marianelor, Filipinelor, Malaeziei, Pacifică de Sud, Peruană, Chiliană etc.). Din suprafața totală a Oceanului Pacific 18,7 milioane km² revin mărilor și golfurilor.

Oceanul Atlantic este situat între Europa, Africa, America și Antarctica. La sud-vest se unește cu Oceanul Pacific prin strâmtoarea Drake, iar la sud-est se contopește cu apele Oceanului Indian de la Capul Acelor până în Antarctica (pe meridianul 21 °C). În partea de nord, Oceanul Atlantic se unește cu Oceanul Arctic. Hotarul dintre aceste două oceane trece pe linia insulelor Norvegiei (Stadt), Islanda, Shetland, Groenlanda. Aici sunt situate praguri submarine cu adâncimea de 200 – 600 m, care separă apele Oceanului Atlantic de apele Oceanului Arctic.

Suprafața Oceanului Atlantic este de 83,132 milioane km², iar împreună cu mările – de 91,7 milioane km². Are un volum de apă de 330 milioane km³. Adâncimea medie este de 3602 m, iar cea maximă – de 8742 m (groapa Puerto-Rico). Oceanul Atlantic are forma literei latine „S” sau a unei văi lungi cu țărmurile aproape paralele.

De-a lungul oceanului, în direcția meridională, se întinde dorsala Atlantică, care are forma unei catene montane submarine.

Dorsala Atlantică desparte relieful submarin în două cuvete longitudinale. În cuveta de vest sunt situate depresiunile Nord-Americană, Braziliană și Argentiniană, ale căror adâncimi variază între 5500 și 6995 m, iar în cea de est – depresiunile Europeană-Africană, Guineei, Angolei, Capului și Africano-Antarctică. La suprafață, dorsala Atlantică este învecinată cu o serie de insule: Azore, Madeira, Canare, Sf. Elena, Capul Verde, Trinidad și altele. Spre deosebire de Oceanul Pacific, țărmurile Atlanticului sunt joase și prezintă continuarea unor platforme continentale. O altă particularitate este prezența unor văi și canioane submarine cu lungimi foarte mari. Aceste forme de relief au fost atestate în depresiunea Nord-Atlantică și depresiunea Braziliană. Ele se întind pe o lungime de 4500 – 6000 km și au o lățime de 2 – 9 km.

Oceanul Indian este mai mic, având suprafața de 76,2 milioane km², iar volumul de apă – de 284,6 milioane km³. Adâncimea lui medie este 3736 m. La nord, Oceanul Indian este mărginit de țărmurile sudice ale Asiei, la vest – de continentul Africa. De la Capul Acelor (pe linia meridianului 21°E) până în Antarctica se unește cu apele Oceanului Atlantic. La est, Oceanul Indian este delimitat de peninsula Malacca, insulele Sumatera, Djawa, Flores, Australia, iar de la Insula Tasmania (pe meridianul 147°E) până în Antarctica se unește cu apele Oceanului Pacific.

Relieful fundului Oceanului Indian este împărțit de dorsala submarină în două bazine: Indian de Vest și Indian de Est. Bazinul Indian de Vest are un relief complex și o serie de insule ce ies la suprafață: Madagascar, Seychell, Amirante ș. a. În acest bazin se disting mai multe depresiuni: Arabiei, Somaliei, Madagascar, Mozambicului, Crozet, Australo-Antarctică, care au adâncimi cuprinse între 5000 și 6400 m. Bazinul Indian de Est are un relief mai nivelat și este delimitat de dorsala Est-Indiană, situată pe linia meridianului 90 °E. În acest bazin se disting următoarele depresiuni: Central-Indiană, Vest-Australiană și Australiei de Sud. Adâncimea acestor depresiuni variază de la 3000 la 7450 m. Platforma continentală (regiunea de șelf) este dezvoltată în golful Bengal.

Oceanul Arctic este situat în emisfera boreală și este delimitat de coastele nordice ale Americii, Asiei și Europei. Oceanul Arctic face legătură cu Oceanul Pacific prin strâmtoarea Bering, iar cu Oceanul Atlantic – prin Marea Norvegiei și Marea Groenlandei. În comparație cu celelalte oceane, are o suprafață mult mai mică: 14,7 milioane km², volumul de apă fiind 16,4 milioane km³. Adâncimea maximă este 5449 m. Relieful fundului Oceanului Arctic este foarte complicat. Platforme vaste continentale trec în depresiuni, despărțite fiind de dorsale submarine.

Între Groenlanda și insulele Spitzberg se află pragul Nansen, care separă oceanul în bazinul Nord-European și bazinul Nord-Polar (arctic). În bazinul Nord-Polar se află două dorsale mari (Lomonosov și Mendeleev), care îl împart în două cuvete marine: Canadiană-Siberiană (cu adâncimea de 4683 m) și Groenlando-Europeană (cu adâncimea de 5449 m). Între dorsalele Oceanului Arctic sunt situate trei depresiuni: Beaufort, Nansen și Makarov, ale căror adâncimi variază de la 4683 până la 5449 m Mările și golfurile sunt situate pe platforma continentală și fac parte din grupul mărilor mărginașe, cu excepția Mării Albe, care poate fi considerată de tip mediteranean. Bazinul Nord-European include Marea Barents, Marea Albă, Marea Norvegiei, Marea Groenlandei.

Pe lângă oceanele binecunoscute, mai există și Oceanul Antarctic, numit astfel în 2000. El înconjoară continentul Antarctica, limita sa de nord fiind paralela de 60°E.

Posted in: oceane, oceanul arctic, oceanul atlantic, oceanul indian, oceanul pacific, tipuri de oceane