Viata si Natura , Tehnologie

Tehnologia (engleză technology, franceză technologie) este ansamblul metodelor, proceselor, operațiilor făcute sau aplicate asupra materiilor prime, materialelor și datelor pentru realizarea unui anumit produs industrial sau comercial.
Ingineria aplică imaginația, judecata și disciplina intelectuală cunoștințelor umane existente pentru a crea sau folosi tehnologia în mod util și eficient.
Importanța tehnologiei pentru dezvoltarea economică este larg recunoscută, având în vedere impactul pe care îl poate avea tehnologia asupra succesului, supraviețuirii sau insuccesului activității economice a companiilor, în special într-un mediu de concurență intensivă și globală.

Definiția tehnologiei

Termenul tehnologie provine din l.greacă: tekhnologia (tratare sau dizertație asupra unei arte, expunerea regulilor unei arte), format din : tekhnë (artă, meserie) + -logos (cuvânt). Referința la meserie implică aplicarea competențelor și cunoștințelor în practică. Semnificația originală în l.greacă a fost "discurs asupra artelor". În engleză a apărut în secolul 17, fiind utilizat pentru a semnifica o discuție numai asupra artelor aplicate. Termenul "arte" înseamnă aici producția de artefacte, nu numai "obiecte de artă", ci, mai general, produse. La începutul secolului 20, termenul tehnologie a inclus un domeniu din ce în ce mai amplu de mijloace, procese și idei, în afară de instrumente și mașini.

Există un număr imens de definiții publicate ale tehnologiei, astfel că obținerea unei definiții adecvate, complete, consistente a tehnologiei este posibilă numai într-o carte. Fiecare profesiune are o definiție diferită a tehnologiei. Câteva definiții ale tehnologiei sunt expuse în continuare. Astfel, Dicționarul explicativ al l.române DEX online conține următoarele definiții:

1. Știință a metodelor și mijloacelor de prelucrare a materiilor prime, a materialelor și a datelor.

2. Ansamblul proceselor, metodelor, operațiilor etc. utilizate în scopul obținerii unui anumit produs.

Dicționarele Oxford prezintă mai multe variante de definiții:

- aplicarea cunoștințelor științifice în scopuri practice, în special în industrie;

- mașini și echipamente dezvoltate din cunoștințe științifice;

- ramură a cunoștințelor care se ocupă cu ingineria sau științele aplicate.

În legătură cu ultima definiție de mai sus, este de menționat că distincțiile dintre știință, tehnologie și inginerie nu sunt foarte clare. Ingineria este procesul orientat pe obiective de proiectare și execuție a sculelor și sistemelor, pentru a exploata fenomene naturale în scopuri practice, utile oamenilor, deseori utilizând rezultate și tehnici din știință. Tehnologia nu se confundă însă cu știința. Cercetarea științifică urmărește achiziționarea sau consolidarea cunoștințelor noastre generale sau specifice asupra lumii fizice, prin utilizarea unor tehnici formale, de exemplu a metodelor științifice, în timp ce aplicarea tehnologiilor urmărește producerea de bunuri în procese industriale. Totuși, știința și tehnologia sunt considerate ca două fluxuri paralele de cunoștințe care au interdependențe și relații reciproce.

Dicționarul Merriam-Webster Online (2010) definește tehnologia ca fiind:

- aplicarea practică a cunoștințelor, în special într-un domeniu particular;

- un mod de efectuare a unei sarcini, în special utilizând procese tehnice, metode sau cunoștințe tehnice;

- aspecte specializate ale unui domeniu particular de activitate (de exemplu, tehnologie educațională, tehnologie medicală).

După Encyclopedia of Physical Science and Technology (1992) "tehnologia este cunoaștere și acțiune sistematică, de obicei în procese industriale, însă aplicabilă în orice acțiune repetitivă."

Enciclopedia publicată de McGraw-Hill[5] formulează următoarele definiții:

- tehnologia este un limbaj tehnic;

- știința aplicării cunoștințelor în scopuri practice;

- totalitatea mijloacelor utilizate de oameni pentru a-și asigura obiecte ale culturii materiale.

Tehnologiile sunt, de regulă, rezultatul activităților de cercetare-dezvoltare care urmăresc să utilizeze în practică invențiile, inovațiile și în general descoperirile, pentru crearea de produse sau servicii.

După Business Dictionary tehnologia este "aplicarea cu un anumit scop a informațiilor în proiectare, producție și în utilizarea bunurilor și serviciilor, precum și în organizarea activităților umane."

J.M.Ribault et al. (1991) consideră că tehnologia este un ansamblu complex de cunoștințe, mijloace și know-how (franceză :savoir-faire), folosite combinat pentru o producție.În acest context, cunoștințele se referă la cunoștințe tehnice asupra proceselor de transformare a input-urilor în sistemul de producție în output-uri comercializabile (produse sau servicii).

O definiție complexă a tehnologiei care evidențiază cunoștințele și mijloacele necesare pentru aplicarea tehnologiei : un ansamblu sistematizat de cunoștințe despre activitățile umane, care fac uz de rezultate ale cercetării științifice, de experimentări, calcule și proiecte, precum și de unelte, mașini și aparate; în sens restrâns, tehnologia este ansamblul procedeelor (metode, rețete, reguli) și mijloacelor materiale (unelte, mașini, aparate) utilizate în vederea desfășurării unei activități. Cunoștințele tehnologice sunt construite utilizând metode științifice.

Burgelman et al. (2004) definesc tehnologia ca fiind cunoștințele practice, competențe și artefacte care pot fi folosite pentru a dezvolta produse și servicii, precum și producerea lor și sistemele de livrare. Tehnologiile pot fi încorporate în oameni, materiale, procese cognitive și fizice, instalații, echipamente și instrumente.

J.Paap (1994) a definit tehnologia ca "utilizarea cunoștințelor bazate pe științe pentru a satisface o necesitate". Această definiție descrie conceptul de tehnologie ca o "punte" între științe și noile produse. Definiția capturează faptul că noile dezvoltări ale tehnologiei decurg din progresele în științele de bază.

Masayuki Kondo (2001) definește tehnologia ca fiind "cunoștințele necesare pentru a proiecta și/sau produce un produs sau un grup de servicii reținute de o persoană sau o organizație. Aceasta poate fi încorporată în mașini și alte produse sau servicii. Aceste cunoștințe care rezultă din experiența acumulată în C-D, proiectare, producție și investiții de capital sunt mai ales tacite, adică nu sunt explicitate în vreo colecție de manuale sau planuri detaliate {{en:blueprint}}...Cunoștințele sunt codificate dacă sunt exprimate în formă digitală sau în software, sau sunt bazate pe științe. Ele sunt tacite dacă sunt exprimate în formă analogică sau în hardware, sau sunt bazate pe competențe."

Tehnologia este destinată îndeplinirii unui obiectiv sau scop specific, deci este concretizată în mod specific pentru îndeplinirea acelui obiectiv: de exemplu, poate fi vorba de tehnologie de proiectare sau de laborator (C-D experimentală pentru crearea de produse, echipamente, procedee etc.), tehnologie de producție/de fabricație, tehnologie de produs (încorporată în produs), destinată îndeplinirii funcțiunii produsului în cursul utilizării lui, tehnologia managementului etc.

Definițiile de mai sus, foarte variate, consideră fie că tehnologia este un sistem de cunoștințe, fie că este o aplicație (adică un proces). Acestea demonstrează că tehnologia este un fenomen complex, iar diferitele definiții reflectă aspecte diferite ale tehnologiei. Astfel, o analiză a definițiilor existente și a fenomenului însuși demonstrează că tehnologia are trei componente: structurală, mentală și materială. Cunoștințele corespund componentei mentale, iar aplicațiile constituie proiecția materială (materializarea) acestor cunoștințe. Componenta structurală corespunde metodelor și procedurilor specificate pentru reprezentarea unei tehnologii concrete.

Clasificarea tehnologiilor

Au fost propuse numeroase clasificări ale tehnologiilor. Cabinetul de consultanță în management A.D.Little (SUA) a propus o clasificare a tehnologiilor în patru clase, în funcție de impactul competițional:,

- tehnologii de bază sunt tehnologii esențiale care au permis întreprinderii să intre în afaceri, însă în prezent nu conduc la vreun avantaj concurențial identificabil, pentru că sunt larg disponibile prin echipamente de fabricație și furnizori, pentru toți concurenții. Tehnologiile de bază rămân neschimbate pe durata de viață a produsului;

- tehnologii-cheie oferă avantaje identificabile, clare, asupra unuia sau a mai multor concurenți. Aceste tehnologii sunt speciale pentru companie, de exemplu, protejate prin brevete de invenție și sunt utilizate pentru a diferenția produsele firmei față de concurenți.Exemple: materiale compozite, electronica pentru automobil, construcții aerodinamice pentru automobile, televiziunea digitală etc.;

- tehnologii emergente sunt tehnologii incipiente, aflate încă în dezvoltare (engleză pacing technology), al căror impact competițional va fi probabil ridicat. Pot avea o semnificație strategică pe termen lung, prin înlocuirea tehnologiilor curente, cu potențialul de a deveni tehnologii-cheie. Exemple: ceramica pentru componente din motoare de automobil, nanotehnologii, biotehnologii etc.;

- tehnologii embrionare sunt în fază timpurie de cercetare, au impact concurențial necunoscut, însă sunt promițătoare. Pentru aceste tehnologii nu există încă aplicații industriale, în momentul analizei, sunt în stadiul de prototip de laborator.

Este necesară aplicarea unor strategii diferite pentru tehnologiile aflate în diferite faze de evoluție în ciclul de viață al tehnologiei. Este probabil ca tehnologiile embrionare și emergente să fie folosite în faza de naștere din ciclul de viață. Tehnologiile emergente pot fi folosite în perioadele timpurii ale fazei de creștere, însă vor fi apoi înlocuite de tehnologii-cheie, care vor fi dezvoltate sistematic. Apoi tehnologiile-cheie vor fi folosite în faza de maturitate. O dată ce tehnologiile intră în fazele timpurii de îmbătrânire (declin), tehnologiile -cheie vor deveni tehnologii de bază, care o dată cu avansarea declinului vor fi abandonate prin înlocuirea cu noi tehnologii, având performanțe superioare. Identificarea fazei în care se află o tehnologie în procesul său de evoluție este un element decisiv al strategiei tehnologice a companiei.

După obiectul tehnologiei se disting trei dimensiuni ale conceptului de tehnologie:

= tehnologia de produs (încorporată în produs);

= tehnologia de proces;

= tehnologia informației și comunicațiilor.

În cadrul tehnologiei de produs sunt incluse următoarele componente:

- stabilirea specificațiilor produsului;

- concepția și proiectarea constructivă a produsului;

- ingineria aplicațiilor (proiectarea la comanda clienților);

- ingineria service-ului (instalarea produsului, mentenanța și reparațiile acestuia).

Tehnologia de proces se referă la alegerea operațiilor și fazelor, mașinilor și dispozitivelor care creează și/sau furnizează bunuri sau servicii. Producerea bunurilor industriale implică elaborarea tehnologiei de fabricație care necesită:

- elaborarea proceselor de fabricație (vezi și proces tehnologic);

- selectarea mașinilor și utilajelor necesare în procesele de fabricație, organizarea posturilor de lucru pentru operațiile de fabricare, control, depozitare etc.;

- organizarea aprovizionării.

Tehnologia informației și comunicațiilor se definește ca fiind achiziția, stocarea, procesarea și comunicarea informației, utilizând o combinație de calculatoare și telecomunicații. Se bazează pe convergența procesării datelor cu tehnicile de telecomunicații, procesarea datelor asigurând capabilitatea pentru procesarea și stocarea informației, iar telecomunicațiile asigurând vehiculul pentru comunicarea acesteia.

Posted in: clasificarea tehnologiilor, definiția tehnologiei, tehnologie